drawing by me - the painter's dream
am fost intrebat azi, ce sunt? dincolo de o pregatire profesionala, am gandit raspunsul - primul sentiment, primul gand, primul impuls de a raspunde: sunt un om care deseneaza. nu ma simt nimic altceva, poate n-am fost nimic altceva niciodata - totul doar o amanare pana in acest punct. ce-am invatat? am aflat lucruri, am vazut locuri si am intalnit cativa oameni. totul ca sa ajung sa spun acum ceea ce simt: sunt un om care deseneaza.
fie ca o fac cu un creion si o bucata de hartie, fie ca o fac in timp ce scriu - desenand povesti sau idei din cuvinte si virgule, cu ceva puncte de suspensie agatate... fie ca o fac intr-o mangaiere a unei fete dragi, dimineata, sau intr-o propozitie aruncata aproape soptit catre cel ce ma asculta; fie ca o fac cu o pensula si noile culori pe care inca nu le inteleg complet - acrylice, de tot felul, care 3D care fosforescente sau cu tente vechi si noi, reinventate, recalculate incat totul sa fie la indemana; fie ca o fac, asa cum imi place cel mai mult, cu o coala alba curata si cu un pix negru - din care se pot naste lumi - lumi pe care inca nu le-am vazut dar le banuiesc, lumi ale mele pentru ceilalti.
sunt un om care se regaseste printre liniile pe care le lasa pe o pagina virgina.
da-mi un servetel si un pix si iti dau un prieten.
da-mi o penita si un carton si iti dau o oglinda a ce va fi.
da-mi-te si te desenez - caci asa pot iubi cel mai mult, ca asa stiu a iubi, caci asa iubesc - desenand.
poate voi mai fi intrebat ce sunt, cu cine stie cate atributii premergatoare intrebarii sau cautate dincolo de propriul raspuns. oriunde si oricand, de acum inainte, doar astfel voi raspunde: sunt un om, care deseneaza...
atat de om, incat imi regasesc trufia in dorinta sa va placa.