BAR

drawing by me

tanjesc dupa cliseul american din cinema-ul anilor '50: dupa barul unde un barbat singur bea o cafea sau un whiskey, o femeie singura bea si ea ceva la doua scaune in dreapta si barmanul e omul perfect cu care sa iti sfarsesti seara-noaptea in cazul unui esec amoros fie el chiar si de o noapte, fie el chiar si incercarea timida catre dreapta, doua scaune distanta.

cum ne-a intrat cliseul asta in retina si in minte, cum iese pana si din suflet cand ajungi intr-un bar, unde te asezi la un scaun, iti iei o cafea sau un whiskey, o femeie bea si ea ceva, la bar doua scaune langa sau la o masa, singura... si toate filmele ce incep astfel sau toate povestile cu o astfel de scenografie pentru intriga sau o anume secventa din cine-stie-ce desfasurare a unor actiuni ce au la baza conflicte amoroase, ies parca din casuta aceea din tine - propriul tau cinema se desfasoara langa tine, in tine. si vrei sa cuprinda tot barul in care te afli. vrei filmul sa iasa de pe celuloid si sa se auda in spate: actiune! tu sa fi in filmul ala sau nici macar sa nu fie film ci sa se dovedeasca asa a fi realitatea. iar de actiunea amoroasa e menita a esua, macar iti ramane barmanul... dar noi, aici, nu avem cultura acestui barman, el nu exista si nu faci decat sa il cauti amagit prin toate barurile sau speluncile din proximitatea-ti geografica.

tanjesc dupa acel bar, dupa acel barman. nu imi ramane decat sa imi iau un trench-coat si o palarie, sa imi ridic gulerul si sa le spun tuturor ca ma numesc Humphrey.

and who knows... maybe one day i'll find the beginning of a beautiful friendship...

until then i just remember there is so much beauty in the world and i enjoy it.

good night